Tu Sfințitoru-oricărui început,
Sfințește drumul care-mi naște gândul.
Să aibă adevăru: Tău ca scut,
Și harul Tău, o, Doamne, priveghindu-l.
Sfințește drumul care-mi naște gândul.
Să aibă adevăru: Tău ca scut,
Și harul Tău, o, Doamne, priveghindu-l.
Doamne, Doamne-ascultă rugăciunea mea,
Căci poartă voia Ta în ea!
Căci poartă voia Ta în ea!
Iar gându-mi să se-mbrace în cuvânt,
Cuvântu-mi să se facă albă faptă,
Ca să-Ți înalțe Numele Tău sfânt
Și să arate Calea Ta-nțeleaptă!
Cuvântu-mi să se facă albă faptă,
Ca să-Ți înalțe Numele Tău sfânt
Și să arate Calea Ta-nțeleaptă!
Te rog, o, Dumnezeul meu cel bun,
Să nu-mi lași liberă nicicând ființa,
Ci orice gând în toate să-l supun
Voinței Tale, ca să-mi crești credința!
Să nu-mi lași liberă nicicând ființa,
Ci orice gând în toate să-l supun
Voinței Tale, ca să-mi crești credința!
Fii Tu-nceputu-oricărui gând al meu,
Și Tu sfârșitul lui, cu rod și soare,
Din toate Tu să ai folosul greu
Acum și în eterna Sărbătoare!
Și Tu sfârșitul lui, cu rod și soare,
Din toate Tu să ai folosul greu
Acum și în eterna Sărbătoare!
Tu Sfințitoru-oricărui început,
Sfințește drumul care-mi naște gândul.
Să aibă adevăru: Tău ca scut,
Și harul Tău, o, Doamne, priveghindu-l.
Sfințește drumul care-mi naște gândul.
Să aibă adevăru: Tău ca scut,
Și harul Tău, o, Doamne, priveghindu-l.
Doamne, Doamne-ascultă rugăciunea mea,
Căci poartă voia Ta în ea!
Căci poartă voia Ta în ea!
Iar gându-mi să se-mbrace în cuvânt,
Cuvântu-mi să se facă albă faptă,
Ca să-Ți înalțe Numele Tău sfânt
Și să arate Calea Ta-nțeleaptă!
Cuvântu-mi să se facă albă faptă,
Ca să-Ți înalțe Numele Tău sfânt
Și să arate Calea Ta-nțeleaptă!
Te rog, o, Dumnezeul meu cel bun,
Să nu-mi lași liberă nicicând ființa,
Ci orice gând în toate să-l supun
Voinței Tale, ca să-mi crești credința!
Să nu-mi lași liberă nicicând ființa,
Ci orice gând în toate să-l supun
Voinței Tale, ca să-mi crești credința!
Fii Tu-nceputu-oricărui gând al meu,
Și Tu sfârșitul lui, cu rod și soare,
Din toate Tu să ai folosul greu
Acum și în eterna Sărbătoare!
Și Tu sfârșitul lui, cu rod și soare,
Din toate Tu să ai folosul greu
Acum și în eterna Sărbătoare!
