Când mă simt împovărat;
Că am căzut, iar, în păcat!
Tu mă ridici, și îmi spui,
Isus: că m-ai iertat!
Când conștiința mă apasă;
Și dragoste nu dovedesc…
Îmi șoptești cuvinte calde,
Îmi spui cât de mult mă iubești!
Că am căzut, iar, în păcat!
Tu mă ridici, și îmi spui,
Isus: că m-ai iertat!
Când conștiința mă apasă;
Și dragoste nu dovedesc…
Îmi șoptești cuvinte calde,
Îmi spui cât de mult mă iubești!
/: Isuse, Tu ești alinul;
Când vine chinul!
Ești mângâierea și seninul,
În ceasul de necaz! :/
Când vine chinul!
Ești mângâierea și seninul,
În ceasul de necaz! :/
În tristețe, bucurie;
Tu ești mereu la dreapta mea…
Tu ești prietenul de care,
Nu m-aș putea nicicând lăsa!
Îmi dai putere, ca să birui,
Când, totul pare în zadar;
Și, îmi arăți că totul trece;
Doar dragostea rămâne în veac!
Tu ești mereu la dreapta mea…
Tu ești prietenul de care,
Nu m-aș putea nicicând lăsa!
Îmi dai putere, ca să birui,
Când, totul pare în zadar;
Și, îmi arăți că totul trece;
Doar dragostea rămâne în veac!
Când mă simt împovărat;
Că am căzut, iar, în păcat!
Tu mă ridici, și îmi spui,
Isus: că m-ai iertat!
Când conștiința mă apasă;
Și dragoste nu dovedesc…
Îmi șoptești cuvinte calde,
Îmi spui cât de mult mă iubești!
Că am căzut, iar, în păcat!
Tu mă ridici, și îmi spui,
Isus: că m-ai iertat!
Când conștiința mă apasă;
Și dragoste nu dovedesc…
Îmi șoptești cuvinte calde,
Îmi spui cât de mult mă iubești!
/: Isuse, Tu ești alinul;
Când vine chinul!
Ești mângâierea și seninul,
În ceasul de necaz! :/
Când vine chinul!
Ești mângâierea și seninul,
În ceasul de necaz! :/
În tristețe, bucurie;
Tu ești mereu la dreapta mea…
Tu ești prietenul de care,
Nu m-aș putea nicicând lăsa!
Îmi dai putere, ca să birui,
Când, totul pare în zadar;
Și, îmi arăți că totul trece;
Doar dragostea rămâne în veac!
Tu ești mereu la dreapta mea…
Tu ești prietenul de care,
Nu m-aș putea nicicând lăsa!
Îmi dai putere, ca să birui,
Când, totul pare în zadar;
Și, îmi arăți că totul trece;
Doar dragostea rămâne în veac!