Tu îmi ești lumina vie
Pe cărarea întunecoasă
Tu îmi ești călăuza
Când pe drumul meu e ceață.
Pe cărarea întunecoasă
Tu îmi ești călăuza
Când pe drumul meu e ceață.
Bunătatea Ta e-atât de minunată
Mâna Ta mă ocrotește-n orice pas
Mă iubești cu o iubire adevărată
Tu ești tot ce mi-a rămas!
Mâna Ta mă ocrotește-n orice pas
Mă iubești cu o iubire adevărată
Tu ești tot ce mi-a rămas!
Tu îmi ești izvorul rece
Când mi-e sufletul însetat
Tu îmi ești pâinea caldă
Și de Tine-s săturat.
Când mi-e sufletul însetat
Tu îmi ești pâinea caldă
Și de Tine-s săturat.
Tu îmi ești alinare
Când mi-e sufletul zdrobit
Tu îmi ești ridicare
Când de boală sunt zdrobit.
Când mi-e sufletul zdrobit
Tu îmi ești ridicare
Când de boală sunt zdrobit.
Tu îmi ești bucurie
În viața ce-o trăiesc
Tu îmi ești fericire
Tu ești Prințul meu ceresc.
În viața ce-o trăiesc
Tu îmi ești fericire
Tu ești Prințul meu ceresc.
Tu îmi ești lumina vie
Pe cărarea întunecoasă
Tu îmi ești călăuza
Când pe drumul meu e ceață.
Pe cărarea întunecoasă
Tu îmi ești călăuza
Când pe drumul meu e ceață.
Bunătatea Ta e-atât de minunată
Mâna Ta mă ocrotește-n orice pas
Mă iubești cu o iubire adevărată
Tu ești tot ce mi-a rămas!
Mâna Ta mă ocrotește-n orice pas
Mă iubești cu o iubire adevărată
Tu ești tot ce mi-a rămas!
Tu îmi ești izvorul rece
Când mi-e sufletul însetat
Tu îmi ești pâinea caldă
Și de Tine-s săturat.
Când mi-e sufletul însetat
Tu îmi ești pâinea caldă
Și de Tine-s săturat.
Tu îmi ești alinare
Când mi-e sufletul zdrobit
Tu îmi ești ridicare
Când de boală sunt zdrobit.
Când mi-e sufletul zdrobit
Tu îmi ești ridicare
Când de boală sunt zdrobit.
Tu îmi ești bucurie
În viața ce-o trăiesc
Tu îmi ești fericire
Tu ești Prințul meu ceresc.
În viața ce-o trăiesc
Tu îmi ești fericire
Tu ești Prințul meu ceresc.
