O, Doamne, Tu ne-ai însoțit pe cale
În lungul drum ce trece prin pustiu!
Tu ne-ai condus prin lipsuri și belșug,
Prin furtuni și foc, spre un loc mai bun!
Tu ne-ai condus, până aici!
În lungul drum ce trece prin pustiu!
Tu ne-ai condus prin lipsuri și belșug,
Prin furtuni și foc, spre un loc mai bun!
Tu ne-ai condus, până aici!
Asupriți pe pământ străin,
Mult prea slabi să ne-mpotrivim,
Noi plăteam tribut celor de demult.
Nicidecum locul nu-l găseam,
Cântul frânt doar îl suspinam,
Tu ne-ai auzit și ne-ai izbăvit.
Mult prea slabi să ne-mpotrivim,
Noi plăteam tribut celor de demult.
Nicidecum locul nu-l găseam,
Cântul frânt doar îl suspinam,
Tu ne-ai auzit și ne-ai izbăvit.
Ai zdrobit lanțuri și poveri,
Moartea-i frânt și-ale ei puteri,
Din deșert ne-ai scos la un loc frumos.
Moartea-i frânt și-ale ei puteri,
Din deșert ne-ai scos la un loc frumos.
O, Doamne, Tu ne-ai însoțit pe cale
În lungul drum ce trece prin pustiu!
Tu ne-ai condus prin lipsuri și belșug,
Prin furtuni și foc, spre un loc mai bun!
Tu ne-ai condus, până aici!
În lungul drum ce trece prin pustiu!
Tu ne-ai condus prin lipsuri și belșug,
Prin furtuni și foc, spre un loc mai bun!
Tu ne-ai condus, până aici!
Asupriți pe pământ străin,
Mult prea slabi să ne-mpotrivim,
Noi plăteam tribut celor de demult.
Nicidecum locul nu-l găseam,
Cântul frânt doar îl suspinam,
Tu ne-ai auzit și ne-ai izbăvit.
Mult prea slabi să ne-mpotrivim,
Noi plăteam tribut celor de demult.
Nicidecum locul nu-l găseam,
Cântul frânt doar îl suspinam,
Tu ne-ai auzit și ne-ai izbăvit.
Ai zdrobit lanțuri și poveri,
Moartea-i frânt și-ale ei puteri,
Din deșert ne-ai scos la un loc frumos.
Moartea-i frânt și-ale ei puteri,
Din deșert ne-ai scos la un loc frumos.
