Un lung tren ne pare viața,
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne mai dăm seama
Unde ne-am suit și când.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne mai dăm seama
Unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte
Unde stăm câte-un minut;
Până să ne mai dăm seama,
Sună… pleacă… a trecut…
Unde stăm câte-un minut;
Până să ne mai dăm seama,
Sună… pleacă… a trecut…
Iar durerile sunt stații
Lungi, de nu se mai sfârșesc,
Și, în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Lungi, de nu se mai sfârșesc,
Și, în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare
Înainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gară ce-o dorim.
Înainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gară ce-o dorim.
Ne trec zilele… trec anii…
Clipe sfinte și dureri,
Așteptând hrăniți de visuri
Noi momente de plăceri.
Clipe sfinte și dureri,
Așteptând hrăniți de visuri
Noi momente de plăceri.
Mulți copii voioși se urcă.
- Câți în tren ne-am întâlnit!… -
Iar câte-un bătrân coboară;
Trist, de forță istovit…
- Câți în tren ne-am întâlnit!… -
Iar câte-un bătrân coboară;
Trist, de forță istovit…
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm și noi…
Ce n-am da atunci, o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?
Să ne coborâm și noi…
Ce n-am da atunci, o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?
Căci, pe când privim în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut…
Sună gara veșniciei!…
Am trăit, dar n-am știut…
Plângem timpul ce-a trecut…
Sună gara veșniciei!…
Am trăit, dar n-am știut…
Un lung tren ne pare viața,
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne mai dăm seama
Unde ne-am suit și când.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne mai dăm seama
Unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte
Unde stăm câte-un minut;
Până să ne mai dăm seama,
Sună… pleacă… a trecut…
Unde stăm câte-un minut;
Până să ne mai dăm seama,
Sună… pleacă… a trecut…
Iar durerile sunt stații
Lungi, de nu se mai sfârșesc,
Și, în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Lungi, de nu se mai sfârșesc,
Și, în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare
Înainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gară ce-o dorim.
Înainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute,
La vreo gară ce-o dorim.
Ne trec zilele… trec anii…
Clipe sfinte și dureri,
Așteptând hrăniți de visuri
Noi momente de plăceri.
Clipe sfinte și dureri,
Așteptând hrăniți de visuri
Noi momente de plăceri.
Mulți copii voioși se urcă.
- Câți în tren ne-am întâlnit!… -
Iar câte-un bătrân coboară;
Trist, de forță istovit…
- Câți în tren ne-am întâlnit!… -
Iar câte-un bătrân coboară;
Trist, de forță istovit…
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm și noi…
Ce n-am da atunci, o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?
Să ne coborâm și noi…
Ce n-am da atunci, o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?
Căci, pe când privim în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut…
Sună gara veșniciei!…
Am trăit, dar n-am știut…
Plângem timpul ce-a trecut…
Sună gara veșniciei!…
Am trăit, dar n-am știut…
