Venind la regele iudeu

Venind la regele iudeu,
Isaia murmura cu jale:
„Așa vorbește Dumnezeu:
«Fă rânduiala casei tale,
Căci vei fi dus, din patul tău,
Jos în țărâna cea din vale! »”

Iar regele s-a-ntors plângând
Și-a zis, cu fața la perete:
„Tu știi, Părinte bun și sfânt
Că Tu mi-ai pus pe mâini pecete,
Că am umblat curat și blând,
Și n-au fost patimi să mă-mbete…”

Văzând Stăpânul cel suprem
Acele lacrime umile,
El, Care știe că suntem
Doar umbre pale și fragile,
I-a prelungit al vieții ghem
Cu cinsprezece ani de zile.

Și dacă mult s-a bucurat
De ani-aceștia Ezechia,
Strigați creștini în lung și-n lat
Și dați de veste bucuria,
Că, iată, nouă ni s-au dat
Nu câțiva ani, ci veșnicia!
Ci veșnicia!