Veșnicia este locul unde mergem toți pe rând,
Cum ne-am pregătit oricare,
Ori cu groază, ori cântând…
- Fericit cine-și plătește drumul către ea frumos,
Să-l aștepte și primească viitorul luminos.
Cum ne-am pregătit oricare,
Ori cu groază, ori cântând…
- Fericit cine-și plătește drumul către ea frumos,
Să-l aștepte și primească viitorul luminos.
Veșnicia, - o, ce mare și ce-nfiorat cuvânt
E acesta totdeauna pentru toți de pe pământ.
E acesta totdeauna pentru toți de pe pământ.
Veșnicia-i tot ce-așteaptă dincolo de pragul mic
Al clipitei după care nimeni nu știe nimic,
Fără adevărul care ni l-a relevat Hristos,
Veșnicia ar fi golul neștiut și fioros.
Al clipitei după care nimeni nu știe nimic,
Fără adevărul care ni l-a relevat Hristos,
Veșnicia ar fi golul neștiut și fioros.
Veșnicia-i strălucire pentru câți pe calea dreaptă
Merg în ea cu vrednicie - locul fericit i-așteaptă.
Merg în ea cu vrednicie - locul fericit i-așteaptă.
Veșnicia-ncepe-n clipa cea dintâi de după moarte
Și-apoi fără timp vom merge mai departe, mai departe…
Prin lumină cei de-a dreapta,
Din lumină-n mai lumină
Și prin noapte cei de-a stânga,
Mai deplină, mai deplină.
Și-apoi fără timp vom merge mai departe, mai departe…
Prin lumină cei de-a dreapta,
Din lumină-n mai lumină
Și prin noapte cei de-a stânga,
Mai deplină, mai deplină.
Veșnicia nu-i o taină pentru cel mărinimos,
Știe că-i frumos acolo,
- Dar nu cât e de frumos.
Știe că-i frumos acolo,
- Dar nu cât e de frumos.
Veșnicia ne așteaptă cu cei dragi ce-n ea s-au dus,
Când și noi la ei vom merge, ni-i va arăta Isus.
Ce slăvită-mbrățișare va fi-atunci cu toți acei
Ce ne-am pregătit în viață s-ajungem și noi la ei.
Când și noi la ei vom merge, ni-i va arăta Isus.
Ce slăvită-mbrățișare va fi-atunci cu toți acei
Ce ne-am pregătit în viață s-ajungem și noi la ei.
Veșnicia, - ce cumplită va fi întâlnirea-n ea
Pentru-acei ce unii pe-alții s-au condus pe calea rea.
Pentru-acei ce unii pe-alții s-au condus pe calea rea.
Veșnicia, - câtă spaimă îi așteaptă-n ea pe-acei
Care nu vor azi să creadă în temeinicia ei.
Ce-adevăr cumplit e-acela ce-o să-l afle la sicriu
Cei ce n-au crezut că este
- Până când e prea târziu.
Care nu vor azi să creadă în temeinicia ei.
Ce-adevăr cumplit e-acela ce-o să-l afle la sicriu
Cei ce n-au crezut că este
- Până când e prea târziu.
Veșnicia, - nu te-nfrică, omule, acest cuvânt?
Pregătește-ți-o, ea-ncepe la un pas după mormânt.
Pregătește-ți-o, ea-ncepe la un pas după mormânt.
Veșnicia ta-i aceea ce ți-o pregătești de-acum,
Ea-ți începe chiar din clipa
Când sfârșești acest scurt drum,
În ea calci chiar după pragul scurt al morții care-l treci
Și-apoi nu se mai sfârșește, până-n veci,
În veci,
În veci…
Ea-ți începe chiar din clipa
Când sfârșești acest scurt drum,
În ea calci chiar după pragul scurt al morții care-l treci
Și-apoi nu se mai sfârșește, până-n veci,
În veci,
În veci…
Veșnicia strălucită, - ce cuvânt, ce har, ce dor,
Pentru cei ce merg în brațul somnului odihnitor.
Pentru cei ce merg în brațul somnului odihnitor.
Veșnicia-ntunecată, - ce cuvânt înfricoșat
Pentru cei ce merg acolo blestemați de Cel Curat.
Cât de fioroase-așteaptă ghearele satanei reci
Să-i cuprindă și să-i ardă pe ai lui în veci
Și-n veci.
Pentru cei ce merg acolo blestemați de Cel Curat.
Cât de fioroase-așteaptă ghearele satanei reci
Să-i cuprindă și să-i ardă pe ai lui în veci
Și-n veci.
Veșnicia, - ce aproape este ea de orice ins,
Cât de serios ne-ndeamnă să gândim, al ei cuprins.
Cât de serios ne-ndeamnă să gândim, al ei cuprins.
Veșnicia, - este casa cea de aur scump și greu,
Unde-a mers și mă așteaptă dulce 'naintașul meu,
Unde merg și eu și unde am să mă tot rog cu dor
Până și tu vei ajunge - drag urmaș biruitor!
Unde-a mers și mă așteaptă dulce 'naintașul meu,
Unde merg și eu și unde am să mă tot rog cu dor
Până și tu vei ajunge - drag urmaș biruitor!
Veșnicia este locul unde mergem toți pe rând,
Cum ne-am pregătit oricare,
Ori cu groază, ori cântând…
- Fericit cine-și plătește drumul către ea frumos,
Să-l aștepte și primească viitorul luminos.
Cum ne-am pregătit oricare,
Ori cu groază, ori cântând…
- Fericit cine-și plătește drumul către ea frumos,
Să-l aștepte și primească viitorul luminos.
Veșnicia, - o, ce mare și ce-nfiorat cuvânt
E acesta totdeauna pentru toți de pe pământ.
E acesta totdeauna pentru toți de pe pământ.
Veșnicia-i tot ce-așteaptă dincolo de pragul mic
Al clipitei după care nimeni nu știe nimic,
Fără adevărul care ni l-a relevat Hristos,
Veșnicia ar fi golul neștiut și fioros.
Al clipitei după care nimeni nu știe nimic,
Fără adevărul care ni l-a relevat Hristos,
Veșnicia ar fi golul neștiut și fioros.
Veșnicia-i strălucire pentru câți pe calea dreaptă
Merg în ea cu vrednicie - locul fericit i-așteaptă.
Merg în ea cu vrednicie - locul fericit i-așteaptă.
Veșnicia-ncepe-n clipa cea dintâi de după moarte
Și-apoi fără timp vom merge mai departe, mai departe…
Prin lumină cei de-a dreapta,
Din lumină-n mai lumină
Și prin noapte cei de-a stânga,
Mai deplină, mai deplină.
Și-apoi fără timp vom merge mai departe, mai departe…
Prin lumină cei de-a dreapta,
Din lumină-n mai lumină
Și prin noapte cei de-a stânga,
Mai deplină, mai deplină.
Veșnicia nu-i o taină pentru cel mărinimos,
Știe că-i frumos acolo,
- Dar nu cât e de frumos.
Știe că-i frumos acolo,
- Dar nu cât e de frumos.
Veșnicia ne așteaptă cu cei dragi ce-n ea s-au dus,
Când și noi la ei vom merge, ni-i va arăta Isus.
Ce slăvită-mbrățișare va fi-atunci cu toți acei
Ce ne-am pregătit în viață s-ajungem și noi la ei.
Când și noi la ei vom merge, ni-i va arăta Isus.
Ce slăvită-mbrățișare va fi-atunci cu toți acei
Ce ne-am pregătit în viață s-ajungem și noi la ei.
Veșnicia, - ce cumplită va fi întâlnirea-n ea
Pentru-acei ce unii pe-alții s-au condus pe calea rea.
Pentru-acei ce unii pe-alții s-au condus pe calea rea.
Veșnicia, - câtă spaimă îi așteaptă-n ea pe-acei
Care nu vor azi să creadă în temeinicia ei.
Ce-adevăr cumplit e-acela ce-o să-l afle la sicriu
Cei ce n-au crezut că este
- Până când e prea târziu.
Care nu vor azi să creadă în temeinicia ei.
Ce-adevăr cumplit e-acela ce-o să-l afle la sicriu
Cei ce n-au crezut că este
- Până când e prea târziu.
Veșnicia, - nu te-nfrică, omule, acest cuvânt?
Pregătește-ți-o, ea-ncepe la un pas după mormânt.
Pregătește-ți-o, ea-ncepe la un pas după mormânt.
Veșnicia ta-i aceea ce ți-o pregătești de-acum,
Ea-ți începe chiar din clipa
Când sfârșești acest scurt drum,
În ea calci chiar după pragul scurt al morții care-l treci
Și-apoi nu se mai sfârșește, până-n veci,
În veci,
În veci…
Ea-ți începe chiar din clipa
Când sfârșești acest scurt drum,
În ea calci chiar după pragul scurt al morții care-l treci
Și-apoi nu se mai sfârșește, până-n veci,
În veci,
În veci…
Veșnicia strălucită, - ce cuvânt, ce har, ce dor,
Pentru cei ce merg în brațul somnului odihnitor.
Pentru cei ce merg în brațul somnului odihnitor.
Veșnicia-ntunecată, - ce cuvânt înfricoșat
Pentru cei ce merg acolo blestemați de Cel Curat.
Cât de fioroase-așteaptă ghearele satanei reci
Să-i cuprindă și să-i ardă pe ai lui în veci
Și-n veci.
Pentru cei ce merg acolo blestemați de Cel Curat.
Cât de fioroase-așteaptă ghearele satanei reci
Să-i cuprindă și să-i ardă pe ai lui în veci
Și-n veci.
Veșnicia, - ce aproape este ea de orice ins,
Cât de serios ne-ndeamnă să gândim, al ei cuprins.
Cât de serios ne-ndeamnă să gândim, al ei cuprins.
Veșnicia, - este casa cea de aur scump și greu,
Unde-a mers și mă așteaptă dulce 'naintașul meu,
Unde merg și eu și unde am să mă tot rog cu dor
Până și tu vei ajunge - drag urmaș biruitor!
Unde-a mers și mă așteaptă dulce 'naintașul meu,
Unde merg și eu și unde am să mă tot rog cu dor
Până și tu vei ajunge - drag urmaș biruitor!
