Prin lume alerg pribeag și tăcut,
Sunt omul ascuns sub masca de lut.
Alerg și m-opresc și nu știu ce vreau,
Când cred că pornesc atunci simt că stau.
Sunt omul ascuns sub masca de lut.
Alerg și m-opresc și nu știu ce vreau,
Când cred că pornesc atunci simt că stau.
Mă știu legat de trup prin tot ce concep,
Când norii se rup, când tot ce încep,
Zidind fără har, clădind fără el,
Zidesc în zadar. Aceasta pricep.
Când norii se rup, când tot ce încep,
Zidind fără har, clădind fără el,
Zidesc în zadar. Aceasta pricep.
Doi oameni în mine îi simt cum se bat
Și știu din Scruptură, așa am aflat
Că lupta-i acerbă și-atunci se sfârșește
Când unul din doi pe veci biruește.
Și știu din Scruptură, așa am aflat
Că lupta-i acerbă și-atunci se sfârșește
Când unul din doi pe veci biruește.
Ca Pavel țintesc doar bine să fac,
Ispita să-nving și să știu cum să calc.
Mereu sunt învins, mereu sunt oprit
De răul ce-l urăsc sunt mereu chinuit.
Ispita să-nving și să știu cum să calc.
Mereu sunt învins, mereu sunt oprit
De răul ce-l urăsc sunt mereu chinuit.
Prin lume-s pribeag în trup efemer
Departe de Isus, departe de Cer.
Dar vine și clipa când tot ce-a fost trist
Se schimbă în slavă, iar eu langă Hrist.
Departe de Isus, departe de Cer.
Dar vine și clipa când tot ce-a fost trist
Se schimbă în slavă, iar eu langă Hrist.
Mă simt legat de iubire prin tot ce aștept.
Moare în mine și ură și fire când știu că aștept.
Zidesc cu răbdare, clădesc cu jertfire,
Zidesc așteptare, trăiesc nemurire.
Moare în mine și ură și fire când știu că aștept.
Zidesc cu răbdare, clădesc cu jertfire,
Zidesc așteptare, trăiesc nemurire.
Prin lume alerg pribeag și tăcut,
Sunt omul ascuns sub masca de lut.
Alerg și m-opresc și nu știu ce vreau,
Când cred că pornesc atunci simt că stau.
Sunt omul ascuns sub masca de lut.
Alerg și m-opresc și nu știu ce vreau,
Când cred că pornesc atunci simt că stau.
Mă știu legat de trup prin tot ce concep,
Când norii se rup, când tot ce încep,
Zidind fără har, clădind fără el,
Zidesc în zadar. Aceasta pricep.
Când norii se rup, când tot ce încep,
Zidind fără har, clădind fără el,
Zidesc în zadar. Aceasta pricep.
Doi oameni în mine îi simt cum se bat
Și știu din Scruptură, așa am aflat
Că lupta-i acerbă și-atunci se sfârșește
Când unul din doi pe veci biruește.
Și știu din Scruptură, așa am aflat
Că lupta-i acerbă și-atunci se sfârșește
Când unul din doi pe veci biruește.
Ca Pavel țintesc doar bine să fac,
Ispita să-nving și să știu cum să calc.
Mereu sunt învins, mereu sunt oprit
De răul ce-l urăsc sunt mereu chinuit.
Ispita să-nving și să știu cum să calc.
Mereu sunt învins, mereu sunt oprit
De răul ce-l urăsc sunt mereu chinuit.
Prin lume-s pribeag în trup efemer
Departe de Isus, departe de Cer.
Dar vine și clipa când tot ce-a fost trist
Se schimbă în slavă, iar eu langă Hrist.
Departe de Isus, departe de Cer.
Dar vine și clipa când tot ce-a fost trist
Se schimbă în slavă, iar eu langă Hrist.
Mă simt legat de iubire prin tot ce aștept.
Moare în mine și ură și fire când știu că aștept.
Zidesc cu răbdare, clădesc cu jertfire,
Zidesc așteptare, trăiesc nemurire.
Moare în mine și ură și fire când știu că aștept.
Zidesc cu răbdare, clădesc cu jertfire,
Zidesc așteptare, trăiesc nemurire.
