Mă copleșesc necazurile vieții
Și zi de zi mă tot frământ în ele
Să-mi bucur ochii uit în zorii dimineții
Că ai mai dat o zi vieții mele.
Și zi de zi mă tot frământ în ele
Să-mi bucur ochii uit în zorii dimineții
Că ai mai dat o zi vieții mele.
Și spun încercărilor că am un Dumnezeu măreț
Ce-I mult mai tare decât ele
Și descurajărilor că am un Tată vegheator
Ce nu mă lasă să cad în ele!
Ce-I mult mai tare decât ele
Și descurajărilor că am un Tată vegheator
Ce nu mă lasă să cad în ele!
Și chiar de-aș sta în mijlocul furtunii
Iar apele de ar veni șuvoaie:
Mă întărește-atunci puterea rugăciunii,
Genunchii mei deloc să nu se-ndoaie.
Iar apele de ar veni șuvoaie:
Mă întărește-atunci puterea rugăciunii,
Genunchii mei deloc să nu se-ndoaie.
Mă copleșesc necazurile vieții
Și zi de zi mă tot frământ în ele
Să-mi bucur ochii uit în zorii dimineții
Că ai mai dat o zi vieții mele.
Și zi de zi mă tot frământ în ele
Să-mi bucur ochii uit în zorii dimineții
Că ai mai dat o zi vieții mele.
Și spun încercărilor că am un Dumnezeu măreț
Ce-I mult mai tare decât ele
Și descurajărilor că am un Tată vegheator
Ce nu mă lasă să cad în ele!
Ce-I mult mai tare decât ele
Și descurajărilor că am un Tată vegheator
Ce nu mă lasă să cad în ele!
Și chiar de-aș sta în mijlocul furtunii
Iar apele de ar veni șuvoaie:
Mă întărește-atunci puterea rugăciunii,
Genunchii mei deloc să nu se-ndoaie.
Iar apele de ar veni șuvoaie:
Mă întărește-atunci puterea rugăciunii,
Genunchii mei deloc să nu se-ndoaie.
