Bunătatea Ta divină,
Doamne Dumnezeul meu,
Mi-a iertat cumplita vină
Și în ceasul cel mai greu,
Mi-a fost Scut, mi-a dat putere,
Doamne, Bunătatea Ta,
A Ta dulce Mângâiere
Nicicând nu o voi uita!
Doamne Dumnezeul meu,
Mi-a iertat cumplita vină
Și în ceasul cel mai greu,
Mi-a fost Scut, mi-a dat putere,
Doamne, Bunătatea Ta,
A Ta dulce Mângâiere
Nicicând nu o voi uita!
Bunătatea Ta, Bunătatea Ta
Îmi dă pace și-mi alină
Suferința când e grea.
Îmi dă pace și-mi alină
Suferința când e grea.
Bunătatea Ta bogată
Lângă mine de n-ar fi,
N-aș fi cunosut vreodată
Fericirea de-a trăi!
Ea îmi dă belșug de pâine
Fără merit, zi de zi,
Și nu mă-ndoiesc că mâine
Bunătatea-Ți voi simți!
Lângă mine de n-ar fi,
N-aș fi cunosut vreodată
Fericirea de-a trăi!
Ea îmi dă belșug de pâine
Fără merit, zi de zi,
Și nu mă-ndoiesc că mâine
Bunătatea-Ți voi simți!
Bunătatea Ta-i Izvorul
Minunatului balsam
Care îmi alină dorul
De acei ce nu-i mai am.
Ea îmi dă încredințarea
Că ne vom vedea-ntr-o zi,
Când sfârși-voi alergarea
Unde lacrimi nu vor fi!
Minunatului balsam
Care îmi alină dorul
De acei ce nu-i mai am.
Ea îmi dă încredințarea
Că ne vom vedea-ntr-o zi,
Când sfârși-voi alergarea
Unde lacrimi nu vor fi!
Bunătatea Ta divină,
Doamne Dumnezeul meu,
Mi-a iertat cumplita vină
Și în ceasul cel mai greu,
Mi-a fost Scut, mi-a dat putere,
Doamne, Bunătatea Ta,
A Ta dulce Mângâiere
Nicicând nu o voi uita!
Doamne Dumnezeul meu,
Mi-a iertat cumplita vină
Și în ceasul cel mai greu,
Mi-a fost Scut, mi-a dat putere,
Doamne, Bunătatea Ta,
A Ta dulce Mângâiere
Nicicând nu o voi uita!
Bunătatea Ta, Bunătatea Ta
Îmi dă pace și-mi alină
Suferința când e grea.
Îmi dă pace și-mi alină
Suferința când e grea.
Bunătatea Ta bogată
Lângă mine de n-ar fi,
N-aș fi cunosut vreodată
Fericirea de-a trăi!
Ea îmi dă belșug de pâine
Fără merit, zi de zi,
Și nu mă-ndoiesc că mâine
Bunătatea-Ți voi simți!
Lângă mine de n-ar fi,
N-aș fi cunosut vreodată
Fericirea de-a trăi!
Ea îmi dă belșug de pâine
Fără merit, zi de zi,
Și nu mă-ndoiesc că mâine
Bunătatea-Ți voi simți!
Bunătatea Ta-i Izvorul
Minunatului balsam
Care îmi alină dorul
De acei ce nu-i mai am.
Ea îmi dă încredințarea
Că ne vom vedea-ntr-o zi,
Când sfârși-voi alergarea
Unde lacrimi nu vor fi!
Minunatului balsam
Care îmi alină dorul
De acei ce nu-i mai am.
Ea îmi dă încredințarea
Că ne vom vedea-ntr-o zi,
Când sfârși-voi alergarea
Unde lacrimi nu vor fi!
