Calea pocăinței, nu o poți schimba,
Orice titluri mari ai dobândi,
La Cuvântul Sfânt al vieții nu poți adăuga,
Nici o iotă, orișicine-ai fi.
Nu poți ține-n taină, nici un mic păcat,
Căci la doi stăpâni nu poți sluji,
/: Doar prin pocăință cu adevărat,
Mântuirea o vei dobândi :/
Orice titluri mari ai dobândi,
La Cuvântul Sfânt al vieții nu poți adăuga,
Nici o iotă, orișicine-ai fi.
Nu poți ține-n taină, nici un mic păcat,
Căci la doi stăpâni nu poți sluji,
/: Doar prin pocăință cu adevărat,
Mântuirea o vei dobândi :/
Vorbe spuse-n pripă, ce adânc rănesc,
Nu ție-ngăduit să le rostești,
Nu poți niciodată după placul tău firesc,
Calea pocăinței s-o lărgești.
N-asculta ce spune al răutății glas,
Că ți-aduce-n suflet doar venin,
/: Vorbele rostite-n al mâniei ceas,
Nu se potrivesc unui creștin :/
Nu ție-ngăduit să le rostești,
Nu poți niciodată după placul tău firesc,
Calea pocăinței s-o lărgești.
N-asculta ce spune al răutății glas,
Că ți-aduce-n suflet doar venin,
/: Vorbele rostite-n al mâniei ceas,
Nu se potrivesc unui creștin :/
Să veghezi cu teamă, în gândirea ta,
Căci un gând venit de la cel rău,
De la Calea pocăinței te va-îndepărta,
Și va pângări sufletul tău.
Să ai totdeauna cugetul curat,
Și-n credință neclintit să fi,
/: Căci doar prin credință cu adevărat,
Cel neprihănit va birui :/
Căci un gând venit de la cel rău,
De la Calea pocăinței te va-îndepărta,
Și va pângări sufletul tău.
Să ai totdeauna cugetul curat,
Și-n credință neclintit să fi,
/: Căci doar prin credință cu adevărat,
Cel neprihănit va birui :/
Calea pocăinței o poți arăta,
Semenilor tăi trăind frumos,
Când privind la bucuria și la pacea ta,
Vor vedea în tine pe Hristos.
/: Veșnic va rămâne Sfântul Său Cuvânt,
Adevăr curat și neștirbit,
Calea pocăinței, fi-va pe Pământ,
Neschimbată până la sfârșit :/
Semenilor tăi trăind frumos,
Când privind la bucuria și la pacea ta,
Vor vedea în tine pe Hristos.
/: Veșnic va rămâne Sfântul Său Cuvânt,
Adevăr curat și neștirbit,
Calea pocăinței, fi-va pe Pământ,
Neschimbată până la sfârșit :/
Calea pocăinței, nu o poți schimba,
Orice titluri mari ai dobândi,
La Cuvântul Sfânt al vieții nu poți adăuga,
Nici o iotă, orișicine-ai fi.
Nu poți ține-n taină, nici un mic păcat,
Căci la doi stăpâni nu poți sluji,
/: Doar prin pocăință cu adevărat,
Mântuirea o vei dobândi :/
Orice titluri mari ai dobândi,
La Cuvântul Sfânt al vieții nu poți adăuga,
Nici o iotă, orișicine-ai fi.
Nu poți ține-n taină, nici un mic păcat,
Căci la doi stăpâni nu poți sluji,
/: Doar prin pocăință cu adevărat,
Mântuirea o vei dobândi :/
Vorbe spuse-n pripă, ce adânc rănesc,
Nu ție-ngăduit să le rostești,
Nu poți niciodată după placul tău firesc,
Calea pocăinței s-o lărgești.
N-asculta ce spune al răutății glas,
Că ți-aduce-n suflet doar venin,
/: Vorbele rostite-n al mâniei ceas,
Nu se potrivesc unui creștin :/
Nu ție-ngăduit să le rostești,
Nu poți niciodată după placul tău firesc,
Calea pocăinței s-o lărgești.
N-asculta ce spune al răutății glas,
Că ți-aduce-n suflet doar venin,
/: Vorbele rostite-n al mâniei ceas,
Nu se potrivesc unui creștin :/
Să veghezi cu teamă, în gândirea ta,
Căci un gând venit de la cel rău,
De la Calea pocăinței te va-îndepărta,
Și va pângări sufletul tău.
Să ai totdeauna cugetul curat,
Și-n credință neclintit să fi,
/: Căci doar prin credință cu adevărat,
Cel neprihănit va birui :/
Căci un gând venit de la cel rău,
De la Calea pocăinței te va-îndepărta,
Și va pângări sufletul tău.
Să ai totdeauna cugetul curat,
Și-n credință neclintit să fi,
/: Căci doar prin credință cu adevărat,
Cel neprihănit va birui :/
Calea pocăinței o poți arăta,
Semenilor tăi trăind frumos,
Când privind la bucuria și la pacea ta,
Vor vedea în tine pe Hristos.
/: Veșnic va rămâne Sfântul Său Cuvânt,
Adevăr curat și neștirbit,
Calea pocăinței, fi-va pe Pământ,
Neschimbată până la sfârșit :/
Semenilor tăi trăind frumos,
Când privind la bucuria și la pacea ta,
Vor vedea în tine pe Hristos.
/: Veșnic va rămâne Sfântul Său Cuvânt,
Adevăr curat și neștirbit,
Calea pocăinței, fi-va pe Pământ,
Neschimbată până la sfârșit :/
