Când pierdut eram în lume

Când pierdut eram în lume,
Nu aveam un scop anume să trăiesc
Și doream cu însetare
Fericirea-n lumea mare s-o găsesc.
Însă plin de întristare,
Obosit de căutare, m-am oprit,
Căci credeam că niciodată
N-am să știu ce-nseamnă să fiu fericit.

Însă mi-a ieșit 'nainte
Și mi-a spulberat din minte gândul rău
O Ființă minunată
Ce mi-a spus că al meu Tată-i Dumnezeu.
Și cu vocea Ei duioasă
Mi-a șoptit „vino acasă, chiar acum!”
Și luându-mă de mână,
Mă conduce de atunci pe-al vieții drum.

Viața mea e fericită,
Cu Isus e împlinită zi de zi,
El mă binecuvântează,
Inima mi-o desfătează-n bucurii,
Harul Său mi-e bogăția,
Brațul Lui îmi e tăria pas cu pas,
Toate trec dar El rămâne,
Credincios mă însoțește-n orice ceas.