Câtă vreme în tăcere

Câtă vreme în tăcere vina mi-am acoperit,
Ceasuri negre de durere sufletul mi-au chinuit…
Numai umbre de-ntristare zilnic îmi dădeau ocol,
Mă vedeam cu-nfricoșare parcă zi de zi mai gol.

Lacrimi pline de amar
Mi-a adus păcatul meu;
Mi-a făcut în suflet răni,
Ce nu au alinare,
Doar în sfântul Dumnezeu!

Sub povara de păcate oasele mi se topeau…
Chinuit eram de șoapte ce mereu îmi aminteau
Lucrurile rele-ascunse, fapte ce le-aș fi uitat,
Dar mă apăsa conștiința, glasul ei m-a cercetat.

Dar în ziua biruinței suferința s-a sfârșit,
Ți-am mărturisit păcatul și de-atunci sunt fericit!
Vina mea a fost iertată, sufletul eliberat,
Traiul meu de altădată într-o clipă s-a schimbat.

Aleluia, sunt voios!
Am nespuse bucurii!
Am găsit adevărata pace în Hristos
Și doar prin El eu voi trăi!