Ce-i viața ta? Tu, omule, te-ntreabă,
Oprește-te din alergarea ta;
Trec anii vieții iute și în grabă,
Un abur ești, și apoi vei pleca.
Oprește-te din alergarea ta;
Trec anii vieții iute și în grabă,
Un abur ești, și apoi vei pleca.
Privește cerul dincolo de zare,
În el strângeți comori, în cerul sfânt,
Căci tot ce ai, sunt lucruri pieritoare,
Vor arde odată cu acest pământ.
În el strângeți comori, în cerul sfânt,
Căci tot ce ai, sunt lucruri pieritoare,
Vor arde odată cu acest pământ.
Ce-i viața ta? Doar trudă și durere,
Alergi neobosit din zori de zi,
Și seara vii slăbit, fără putere,
Să aduni lucruri care vor pieri.
Alergi neobosit din zori de zi,
Și seara vii slăbit, fără putere,
Să aduni lucruri care vor pieri.
Ce-i viața ta? Aici pentru o vreme,
Ești trecător, nu veșnic pe pământ;
Curând sfârșești, când Domnu`o să te cheme,
Ești ca o frunză legănată-n vânt.
Ești trecător, nu veșnic pe pământ;
Curând sfârșești, când Domnu`o să te cheme,
Ești ca o frunză legănată-n vânt.
Ce-i viața ta? Tu, omule, te-ntreabă,
Oprește-te din alergarea ta;
Trec anii vieții iute și în grabă,
Un abur ești, și apoi vei pleca.
Oprește-te din alergarea ta;
Trec anii vieții iute și în grabă,
Un abur ești, și apoi vei pleca.
Privește cerul dincolo de zare,
În el strângeți comori, în cerul sfânt,
Căci tot ce ai, sunt lucruri pieritoare,
Vor arde odată cu acest pământ.
În el strângeți comori, în cerul sfânt,
Căci tot ce ai, sunt lucruri pieritoare,
Vor arde odată cu acest pământ.
Ce-i viața ta? Doar trudă și durere,
Alergi neobosit din zori de zi,
Și seara vii slăbit, fără putere,
Să aduni lucruri care vor pieri.
Alergi neobosit din zori de zi,
Și seara vii slăbit, fără putere,
Să aduni lucruri care vor pieri.
Ce-i viața ta? Aici pentru o vreme,
Ești trecător, nu veșnic pe pământ;
Curând sfârșești, când Domnu`o să te cheme,
Ești ca o frunză legănată-n vânt.
Ești trecător, nu veșnic pe pământ;
Curând sfârșești, când Domnu`o să te cheme,
Ești ca o frunză legănată-n vânt.
