Cel ce-n flacără din rug minunat cu graiul Tău ai răsunat;
La muntele Horeb în locul sfânt, pe servul Tău Tu l-ai chemat,
Descălțân-du-se-a pășit la acel rug ce ardea,
Ardea și nu se mistuia! Slavă, osana.
La muntele Horeb în locul sfânt, pe servul Tău Tu l-ai chemat,
Descălțân-du-se-a pășit la acel rug ce ardea,
Ardea și nu se mistuia! Slavă, osana.
Cel ce-n flacără ne-ai răscumpărat, rază cerească chiar Ție!
Tu ne-ai păstrat libertatea noastră, în a sclaviei noastre timp.
Sfărmat-ai tirania, a Egiptului jalnic,
Nimicind puterea-i toată, la rândul vremii.
Tu ne-ai păstrat libertatea noastră, în a sclaviei noastre timp.
Sfărmat-ai tirania, a Egiptului jalnic,
Nimicind puterea-i toată, la rândul vremii.
Cel ce-n flacăra mâniei Tale cu sabia Ta ai lovit,
În cei dintâi născuți, pe poporul și-acel tiran l-ai pedepsit,
În miezul nopții rece pe vrăjmaș l-ai biruit,
Și c-ai învins Te lăudăm, laudă Ție.
În cei dintâi născuți, pe poporul și-acel tiran l-ai pedepsit,
În miezul nopții rece pe vrăjmaș l-ai biruit,
Și c-ai învins Te lăudăm, laudă Ție.
Da, în flacără la Tin' se 'nalță amintirea minunilor!
Cel ce-ai sfărmat lanțurile noastre, robia n-o poți suferi.
Ridică-ne la Tine pe noi ai Tăi fii,
Doamne-n acest timp al libertății!
Slavă, osana, flacără sfântă!
Rază cerească chiar Ție!
Cel ce-ai sfărmat lanțurile noastre, robia n-o poți suferi.
Ridică-ne la Tine pe noi ai Tăi fii,
Doamne-n acest timp al libertății!
Slavă, osana, flacără sfântă!
Rază cerească chiar Ție!
Cel ce-n flacără din rug minunat cu graiul Tău ai răsunat;
La muntele Horeb în locul sfânt, pe servul Tău Tu l-ai chemat,
Descălțân-du-se-a pășit la acel rug ce ardea,
Ardea și nu se mistuia! Slavă, osana.
La muntele Horeb în locul sfânt, pe servul Tău Tu l-ai chemat,
Descălțân-du-se-a pășit la acel rug ce ardea,
Ardea și nu se mistuia! Slavă, osana.
Cel ce-n flacără ne-ai răscumpărat, rază cerească chiar Ție!
Tu ne-ai păstrat libertatea noastră, în a sclaviei noastre timp.
Sfărmat-ai tirania, a Egiptului jalnic,
Nimicind puterea-i toată, la rândul vremii.
Tu ne-ai păstrat libertatea noastră, în a sclaviei noastre timp.
Sfărmat-ai tirania, a Egiptului jalnic,
Nimicind puterea-i toată, la rândul vremii.
Cel ce-n flacăra mâniei Tale cu sabia Ta ai lovit,
În cei dintâi născuți, pe poporul și-acel tiran l-ai pedepsit,
În miezul nopții rece pe vrăjmaș l-ai biruit,
Și c-ai învins Te lăudăm, laudă Ție.
În cei dintâi născuți, pe poporul și-acel tiran l-ai pedepsit,
În miezul nopții rece pe vrăjmaș l-ai biruit,
Și c-ai învins Te lăudăm, laudă Ție.
Da, în flacără la Tin' se 'nalță amintirea minunilor!
Cel ce-ai sfărmat lanțurile noastre, robia n-o poți suferi.
Ridică-ne la Tine pe noi ai Tăi fii,
Doamne-n acest timp al libertății!
Slavă, osana, flacără sfântă!
Rază cerească chiar Ție!
Cel ce-ai sfărmat lanțurile noastre, robia n-o poți suferi.
Ridică-ne la Tine pe noi ai Tăi fii,
Doamne-n acest timp al libertății!
Slavă, osana, flacără sfântă!
Rază cerească chiar Ție!
