Când trec prin focul încercării,
Doamne, Tu ești bun.
Când se ridică valul mării,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Când se ridică valul mării,
Doamne, Tu ești bun.
Când întunericul e mare și nu mai am nici o scăpare
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Când lipsurile mă-nconjoară,
Doamne, Tu ești bun.
Când boli aproape mă doboară,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Când boli aproape mă doboară,
Doamne, Tu ești bun.
Când lacrimile-mi umplu fața și e departe dimineața
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Când ispitit sunt de vrăjmașul,
Doamne, Tu ești bun.
Când curse-tinde la tot pasul,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Când curse-tinde la tot pasul,
Doamne, Tu ești bun.
Când iadul tot se-mpotrivește și cel rău ca un leu răcnește
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Atunci tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Atunci tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Când sunt batjocorit de lume,
Doamne, Tu ești bun.
Și prigonit pentru-al Tău Nume,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Și prigonit pentru-al Tău Nume,
Doamne, Tu ești bun.
Când văd că răul se ridică și omul nu mai are frică
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Când trec prin focul încercării,
Doamne, Tu ești bun.
Când se ridică valul mării,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Când se ridică valul mării,
Doamne, Tu ești bun.
Când întunericul e mare și nu mai am nici o scăpare
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Când lipsurile mă-nconjoară,
Doamne, Tu ești bun.
Când boli aproape mă doboară,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Când boli aproape mă doboară,
Doamne, Tu ești bun.
Când lacrimile-mi umplu fața și e departe dimineața
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Când ispitit sunt de vrăjmașul,
Doamne, Tu ești bun.
Când curse-tinde la tot pasul,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Când curse-tinde la tot pasul,
Doamne, Tu ești bun.
Când iadul tot se-mpotrivește și cel rău ca un leu răcnește
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Atunci tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Atunci tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Când sunt batjocorit de lume,
Doamne, Tu ești bun.
Și prigonit pentru-al Tău Nume,
Doamne, Tu ești bun.
Doamne, Tu ești bun.
Și prigonit pentru-al Tău Nume,
Doamne, Tu ești bun.
Când văd că răul se ridică și omul nu mai are frică
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
