G a
Eu am fost altoit cu viţă bună,
Dar rădăcina este firea-mi
Ce ne-ncetat încearcă să răpun
Lăstarii
G a
Înşelătoare sunt acele şoapte,
Urzite în al răului nă
Ce fac să crească-n viaţă peste noa
Lăstari săl
Dar rădăcina este firea-mi
G
reaCe ne-ncetat încearcă să răpun
C
ă,Lăstarii
D
buni ce cresc în viaţa G
mea.G a
Înşelătoare sunt acele şoapte,
Urzite în al răului nă
G
vod,Ce fac să crească-n viaţă peste noa
C
pte,Lăstari săl
D
batici cu sălbatic rG
od.Eu vreau să m
Nu vreau să-mi
De-aceea rabd în pace când Vi
Mai taie-n
G
oşteneD
sc în slavă CG
erul!Nu vreau să-mi
C
fie alergarea în zadG
ar,De-aceea rabd în pace când Vi
C
erul,Mai taie-n
D
viaţa mea câte-un lăstG
ar.N-am stat destul de veghe în lumină
Şi gândul rău încet s-a strecurat
Şi-a semănat sămânţă de neghină
În holdă printre grâul cel curat.
N-am pus întotdeauna strajă gurii,
Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc
Şi n-am văzut la timp lăstarii urii,
Ce din a firii rădăcină cresc.
Şi gândul rău încet s-a strecurat
Şi-a semănat sămânţă de neghină
În holdă printre grâul cel curat.
N-am pus întotdeauna strajă gurii,
Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc
Şi n-am văzut la timp lăstarii urii,
Ce din a firii rădăcină cresc.
Sunt măgulit de voci amăgitoare,
Ce vin să mă ridice tot mai sus,
Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare,
Ce-atâtea vieţi în lume a răpus.
Când simt a biruinţei bucurie
Şi uit în umilinţă să trăiesc,
Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie,
Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc.
Ce vin să mă ridice tot mai sus,
Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare,
Ce-atâtea vieţi în lume a răpus.
Când simt a biruinţei bucurie
Şi uit în umilinţă să trăiesc,
Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie,
Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc.
G a
Eu am fost altoit cu viţă bună,
Dar rădăcina este firea-mi
Ce ne-ncetat încearcă să răpun
Lăstarii
G a
Înşelătoare sunt acele şoapte,
Urzite în al răului nă
Ce fac să crească-n viaţă peste noa
Lăstari săl
Dar rădăcina este firea-mi
G
reaCe ne-ncetat încearcă să răpun
C
ă,Lăstarii
D
buni ce cresc în viaţa G
mea.G a
Înşelătoare sunt acele şoapte,
Urzite în al răului nă
G
vod,Ce fac să crească-n viaţă peste noa
C
pte,Lăstari săl
D
batici cu sălbatic rG
od.Eu vreau să m
Nu vreau să-mi
De-aceea rabd în pace când Vi
Mai taie-n
G
oşteneD
sc în slavă CG
erul!Nu vreau să-mi
C
fie alergarea în zadG
ar,De-aceea rabd în pace când Vi
C
erul,Mai taie-n
D
viaţa mea câte-un lăstG
ar.N-am stat destul de veghe în lumină
Şi gândul rău încet s-a strecurat
Şi-a semănat sămânţă de neghină
În holdă printre grâul cel curat.
N-am pus întotdeauna strajă gurii,
Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc
Şi n-am văzut la timp lăstarii urii,
Ce din a firii rădăcină cresc.
Şi gândul rău încet s-a strecurat
Şi-a semănat sămânţă de neghină
În holdă printre grâul cel curat.
N-am pus întotdeauna strajă gurii,
Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc
Şi n-am văzut la timp lăstarii urii,
Ce din a firii rădăcină cresc.
Sunt măgulit de voci amăgitoare,
Ce vin să mă ridice tot mai sus,
Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare,
Ce-atâtea vieţi în lume a răpus.
Când simt a biruinţei bucurie
Şi uit în umilinţă să trăiesc,
Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie,
Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc.
Ce vin să mă ridice tot mai sus,
Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare,
Ce-atâtea vieţi în lume a răpus.
Când simt a biruinţei bucurie
Şi uit în umilinţă să trăiesc,
Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie,
Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc.
