În dragostea lui Dumnezeu

În dragostea lui Dumnezeu, nimic nu-i jumătate
Nici în ce dă, nici în ce vrea, tot cere și tot poate.
Ea cere tot și dă în tot… că-n milă și iubire
Se socotește nu cât dai, ci cât păstrezi, din fire.

Iubirea cât de mare-ar fi Lui nu-i ajunge, iată
Decât atunci când I-o închini întreagă și curată.
Dar orișicât de mică-ar fi l-ajunge când e-ntreagă
Și când de El cu toată-a ei cuprindere se leagă.

De Cel ce vede într-ascuns, nu poți nimic ascunde
Și-n locul inimii nu poți nimic să-l dai nici unde.
Nici banii tăi, nici arta ta, nimic nu-L mulțumește,
Nici ruga ta, nici tot ce faci, când inima lipsește.

În dragostea lui Dumnezeu, nimic nu-i jumătate
Nici în ce dă, nici în ce vrea, tot cere și tot poate.
Căci inima Lui nu-i așa ca ale noastre, rele:
Așa de greu, și-așa ușor de mulțumit, ca ele.