O, tara mea, frumoasa ești,
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
O, tara mea, o scumpul meu salas,
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul
În curând eu voi sta,
Cu El ma voi bucura pururea.
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul
În curând eu voi sta,
Cu El ma voi bucura pururea.
Căci Domnul meu, stapânit iubit
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiti El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiti El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Acolo nu-i nici plâns, nici chin,
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Si eu am loc, ce minunat
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Si eu am loc, ce minunat
O, tara mea, frumoasa ești,
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
Spre tine-alerg cu dor mereu,
Strălucirea ta cea mare
Îmi face-ușor drumul cel greu.
O, tara mea, o scumpul meu salas,
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul
În curând eu voi sta,
Cu El ma voi bucura pururea.
În tine eu m-oi bucura nespus
Când cu Domnul
În curând eu voi sta,
Cu El ma voi bucura pururea.
Căci Domnul meu, stapânit iubit
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiti El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Domnește-acolo ne-ncetat;
De-ai Lui iubiti El e slăvit,
De oști cerești e-nconjurat.
Acolo nu-i nici plâns, nici chin,
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Si eu am loc, ce minunat
Nici lacrimi, moarte, nici păcat;
Acolo-i harul cel divin
Si eu am loc, ce minunat