Și cerul și marea și stelele-n noapte,
Doar Numele Tău Îl vestesc,
Prin vuiet furtuna și vântul în șoapte,
Pe Tine cu drag Te slăvesc.
Izvorul ce lin se strecoară în vale,
Și sapă în stâncă ușor,
Îmi spune ce mari sunt Lucrările Tale,
Măreț și Divin Creator.
Doar Numele Tău Îl vestesc,
Prin vuiet furtuna și vântul în șoapte,
Pe Tine cu drag Te slăvesc.
Izvorul ce lin se strecoară în vale,
Și sapă în stâncă ușor,
Îmi spune ce mari sunt Lucrările Tale,
Măreț și Divin Creator.
Doar Ție, Sfinte Tată,
Drept și plin de îndurare,
Astăzi ne-nchinăm!
Primește-a noastră închinare
Când 'nainte-Ți stăm.
Drept și plin de îndurare,
Astăzi ne-nchinăm!
Primește-a noastră închinare
Când 'nainte-Ți stăm.
Îți simt mângâierea ce-mi dă alinare,
Când treci într-un susur de vânt,
Se-ntunecă cerul și raza de soare,
Se-ascunde când spui un Cuvânt.
Dar cum poate omul cu-atâta-mpietrire,
În Fața Ta Doamne să stea?
Când Tu-l înconjori cu atâta iubire
Și-aștepți ascultare să-Ți dea.
Când treci într-un susur de vânt,
Se-ntunecă cerul și raza de soare,
Se-ascunde când spui un Cuvânt.
Dar cum poate omul cu-atâta-mpietrire,
În Fața Ta Doamne să stea?
Când Tu-l înconjori cu atâta iubire
Și-aștepți ascultare să-Ți dea.
Alături de cei ce-n Oștirea cerească,
Prin laudele lor Te slăvesc,
Cu cei ce-n smerenie vin să-Ți slujească,
Prin laude și eu mă unesc.
O inimă frântă și-un duh care plânge,
Ți-aduc astăzi jertfă smerit,
La crucea pe care Iubirea se frânge,
Ca eu să pot fi mântuit.
Prin laudele lor Te slăvesc,
Cu cei ce-n smerenie vin să-Ți slujească,
Prin laude și eu mă unesc.
O inimă frântă și-un duh care plânge,
Ți-aduc astăzi jertfă smerit,
La crucea pe care Iubirea se frânge,
Ca eu să pot fi mântuit.
Și cerul și marea și stelele-n noapte,
Doar Numele Tău Îl vestesc,
Prin vuiet furtuna și vântul în șoapte,
Pe Tine cu drag Te slăvesc.
Izvorul ce lin se strecoară în vale,
Și sapă în stâncă ușor,
Îmi spune ce mari sunt Lucrările Tale,
Măreț și Divin Creator.
Doar Numele Tău Îl vestesc,
Prin vuiet furtuna și vântul în șoapte,
Pe Tine cu drag Te slăvesc.
Izvorul ce lin se strecoară în vale,
Și sapă în stâncă ușor,
Îmi spune ce mari sunt Lucrările Tale,
Măreț și Divin Creator.
Doar Ție, Sfinte Tată,
Drept și plin de îndurare,
Astăzi ne-nchinăm!
Primește-a noastră închinare
Când 'nainte-Ți stăm.
Drept și plin de îndurare,
Astăzi ne-nchinăm!
Primește-a noastră închinare
Când 'nainte-Ți stăm.
Îți simt mângâierea ce-mi dă alinare,
Când treci într-un susur de vânt,
Se-ntunecă cerul și raza de soare,
Se-ascunde când spui un Cuvânt.
Dar cum poate omul cu-atâta-mpietrire,
În Fața Ta Doamne să stea?
Când Tu-l înconjori cu atâta iubire
Și-aștepți ascultare să-Ți dea.
Când treci într-un susur de vânt,
Se-ntunecă cerul și raza de soare,
Se-ascunde când spui un Cuvânt.
Dar cum poate omul cu-atâta-mpietrire,
În Fața Ta Doamne să stea?
Când Tu-l înconjori cu atâta iubire
Și-aștepți ascultare să-Ți dea.
Alături de cei ce-n Oștirea cerească,
Prin laudele lor Te slăvesc,
Cu cei ce-n smerenie vin să-Ți slujească,
Prin laude și eu mă unesc.
O inimă frântă și-un duh care plânge,
Ți-aduc astăzi jertfă smerit,
La crucea pe care Iubirea se frânge,
Ca eu să pot fi mântuit.
Prin laudele lor Te slăvesc,
Cu cei ce-n smerenie vin să-Ți slujească,
Prin laude și eu mă unesc.
O inimă frântă și-un duh care plânge,
Ți-aduc astăzi jertfă smerit,
La crucea pe care Iubirea se frânge,
Ca eu să pot fi mântuit.
