Supărarea bunătății
E ca ploaia cea de vară
/: Iute vine, iute trece,
Și pe urmă-i soare iară. :/
E ca ploaia cea de vară
/: Iute vine, iute trece,
Și pe urmă-i soare iară. :/
Supărarea urii însă
E ca ploaia toamnei: rece.
/: Vine-ncet,
Dar când se lasă,
Până-ngheață nu mai trece. /:
E ca ploaia toamnei: rece.
/: Vine-ncet,
Dar când se lasă,
Până-ngheață nu mai trece. /:
Voi fiți fiii bunătății,
A-aveți dragoste-mpreună,
/: Și peste mânia voastră
Soarele să nu apună! :/
A-aveți dragoste-mpreună,
/: Și peste mânia voastră
Soarele să nu apună! :/
Supărarea bunătății
E ca ploaia cea de vară
/: Iute vine, iute trece,
Și pe urmă-i soare iară. :/
E ca ploaia cea de vară
/: Iute vine, iute trece,
Și pe urmă-i soare iară. :/
Supărarea urii însă
E ca ploaia toamnei: rece.
/: Vine-ncet,
Dar când se lasă,
Până-ngheață nu mai trece. /:
E ca ploaia toamnei: rece.
/: Vine-ncet,
Dar când se lasă,
Până-ngheață nu mai trece. /:
Voi fiți fiii bunătății,
A-aveți dragoste-mpreună,
/: Și peste mânia voastră
Soarele să nu apună! :/
A-aveți dragoste-mpreună,
/: Și peste mânia voastră
Soarele să nu apună! :/
