Fără să ne dăm seama, trăim astăzi o rugăciune,
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
,, Doamne al oștirilor;, Părinte al zări,
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii. „
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii. „
Pe buze se-aprind vorbe uitate demult,
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
În zori, când lumina se revarsă peste lume,
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
Fără să ne dăm seama, trăim astăzi o rugăciune,
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
,, Doamne al oștirilor;, Părinte al zări,
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii.”
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii.”
Pe buze se-aprind vorbe uitate demult,
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
În zori, când lumina se revarsă peste lume,
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
Fără să ne dăm seama, trăim astăzi o rugăciune,
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
,, Doamne al oștirilor;, Părinte al zări,
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii. „
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii. „
Pe buze se-aprind vorbe uitate demult,
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
În zori, când lumina se revarsă peste lume,
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
Fără să ne dăm seama, trăim astăzi o rugăciune,
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
Ce-am rostit-o cândva, cu glas tremurat și suspine.
Cuvintele se înălțau spre ceruri în rând,
Ca o chemare ce renaște din duh și din gând!
,, Doamne al oștirilor;, Părinte al zări,
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii.”
Luminează-ne calea, risipește norii.
Fă-Ți voia Ta în noi, în cei ce vor veni,
Să-Ti fie slăvit Numele în veșnicii.”
Pe buze se-aprind vorbe uitate demult,
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
Iar cerul se deschide ca un portal al visului mut.
În rugă se-ngână nădejdea și dorul,
Și omul iși caută prin Tine viitorul.
În zori, când lumina se revarsă peste lume,
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
Și noaptea se retrage, purtând ale ei umbre,
Ne redeschide ochii și simțim că răspunsul
E scris de demult- o chemare spre drumul ascuns.
